Parcă o nevoie de stabilire de așezare ar fi prezentată ca fiind ceva ce ar oferi satisfacție dar este opusul a ceea ce vrei. O bancă, un scaun, patul, și ceva te trezește, o curiozitate, de ce nu o sală de gimnastică?
Jumătate de ora de alergat? Este despre alegeri, și n-o să aleagă nimeni pentru tine, eventual poate că o să se aleagă ceva, dar degeaba creezi viitor, de ce n-ai fi curios pentru un moment de unghia de la degetul mic doar așa să-ți aduci aminte și să respiri ușor conștient.
Da de ce te-ai simții ca la o conferință de presă dacă tu nici nu știi dacă cele 3 babe vor să te întrebe iar. Umm, o voce pentru care n-ai să reacționezi niciun gram din calea ta căci la un asemenea vibrato nu ești nici la filarmonică și nici șofer de vreo dacie antică să fi super în regulă cu regulile și nici în parc nu ești, ci, cel mai probabil, curios dacă să te dai într-o parte să vezi cum se simte pasul pe iarbă. Un câine latră, unul pitic și nu poți înțelege de ce experiența se rezumă la o adiere de vânt și-un zâmbet trecut de 18 ani.
O cu totul altă întorsătură de situație, echilibrată de altfel, face ca spațiul să nu mai fie clean, și eu să mă gândesc la declin deoarece pe semne c-o să mă facă tacit needucat. Învârt puțin de scobitoarea mea imaginară s-aleg să-i spun că cealaltă scobitoare e acolo jos să mă trezesc și îi spun că o iubesc fără să mă gândesc la ea, eventual cu a 2-a printre buze spunându-i c-ai trecut la modul clasic și să nu se agațe de limba muncitoare ca să n-o punem de-un party.
Linia fină dintre a fi perceput crazy sau super funny e la discreția ei mă gândesc, și nici una nici alta n-ar influența-o să răspundă înainte să ia câinele în brațe și să se strecoare după un zâmbet în casă.